reflectare...

Uneori ma intreb cum ar fi lumea asta daca toti oamenii s-ar opri pentru cateva clipe sa se gandeasca de ce sunt pe pamant, ce este viata, ce e sufletul, de ce exista atata superficialitate si atata fuga dupa material si cantitate…?

Insa intrebarile de acest tip raman fara un raspuns précis, desi uneori mi-e mila ca suntem atat de orbi…ne prefacem toti ca suntem contra timp, cand de fapt ne petrecem viata facand Nimic! Insa nu ne oprim o secunda sa ne construim un process al constiintei prin care sa ne raspundem unei intrebari fundamentale : Nimicul vietii e mai valoros decat propria viata?! Cat suntem dispusi sa vindem din noi pentru a multumi societatea si cat suntem dispusi sa castigam prin a ne lupta sa fim diferiti?

Jocul acesta de circumstante in urma carora viata noastra ia o intorsatura neasteptata nu e decat o simpla manipulare a propriei gandiri si o supunere in fata cerintelor societatii, numai ca din pacate putini inteleg ca desi societatea iti impune sa te distrezi pentru ca esti tanar cu riscul de a devein un sclav al superficialitatii si de a-ti pierde persoana iubita in schimbul dorintei de experimentare; desi societatea iti spune ca iubirea e doar un vis demodat, multi dintre noi stim ca ea exista si ca e sentimental minunat al implinirii si al intregirii fiintei umane, si daca societatea iti impune atatea reguli, atunci omul cand mai traieste si cand se mai bucura de propria viata?Oare unde incepe si unde se sfarseste libertatea omului?! Oare nu am devenit pur si simplu niste pioni sau simpli spectatori la propria piesa de teatru cand de fapt trebuia sa fim actori cu suflet si ratiune?!

Suntem manipulati prin intermediul mass-media, radio, ziare, mentalitati care nu au in prim plan fiinta umana ci simpla exploatare a omului, si daca progresul tehnologiei ar fi trebuit sa sugereze o avansare a intelectului, atunci de ce societatea e in regres iar oamenii se degradeaza?! Oare incotro ne indreptam?!